3098..

ce bine ca oamenii nu ma cunosc, astfel nu ma pot distruge...

in lumea mea, cand unii oameni merg la culcare, altii incep munca.
in lumea mea, cand cineva tipa pe strada, toti intorc capul, dar nimeni nu sare in ajutor.
in lumea mea, cei bogati nu stiu sa se imbrace. isi cumpara toti haine de la cooperativa "Hainele Noi ale Imparatului".
in lumea mea, nu exista scoli. dar toti sunt extrem de destepti.
in lumea mea, nu exista semne de circulatie. este mult praf. putin verde, mult gri, multa rugina.
lumea mea incepe dimineata si se termina seara foarte tarziu. nimeni nu stie exact cand se intampla acest sfarsit al lumii mele. cam toti dormim la acea ora, pentru ca in lumea mea, dimineata incepi munca.
in lumea mea exista roboti. saracia este un lucru frecvent intalnit, la orice colt de strada, dar mai toti cei ce cersesc castiga mai bine decat un absolvent de facultate.
in lumea mea femeile sunt materialiste si plictisitoare.
in lumea mea, Iuliei ii place mult sucul de struguri, fermentat si cu multe bule.
in lumea mea, Magda este singura, frumoasa si desteapta, apoi spre seara extrem de trista.
in lumea mea, totul este susul in jos. dar este ok, pentru ca de la celelalte lumi au venit Dinah Washington, Elvis Prestley, Louis Armstrong....pe care ii putem asculta ori de cate ori nu ne mai convine lumea noastra.
in lumea mea, peretii se scorojesc mai repede, tencuiala cade mai cu pofta, apa curge mai neagra la robinet, lumina se stinge mai des, injuraturile au o curgere lina, densa, oamenii sunt mai inversunati.
in lumea mea, noi toti ceilalti suntem foarte obositi, ne taraim picioarele pe asfalt si ne miram de talpile negre.
in lumea mea, oamenii inca dorm.
in lumea mea, acum este ora 11 pm, iar eu stau pe pat si scriu de zor despre lumea mea...

...

"the opposite of death is desire"

''

"we danced as long as the music played..."

eu

Cand m-am lovit prima oara la tampla am zis ca-i din pura intamplare. Mai ales ca niciodata inainte nu mai avusesem o astfel de durere in partea stanga.
A doua oara am zis ca data viitoare ar trebui sa fiu mai atenta. Iar a treia oara am considerat ca deja totul provine de la prima lovitura. Asta pentru ca din nara dreapta a inceput sa se prelinga un firicel rosu de ata. Atunci m-am decis ca voi incepe imediat lucrul la un nou pulover. Nu stiam modelul si nici lungimea, totusi am hotarat ca va fi fara maneci pentru ca vroiam ca bratele mele sa atinga aerul rece al iernii ce nu venise inca si nici n-avea sa mai vina vreodata. Mi-este dor de locurile mele unde anotimpurile erau complete. Aici cat vezi cu ochii e numai mare si nisip.
Marea a tras de un nor si cerul a cazut cu totul, inclusiv cu pasarile. Si este foarte cald, noroc ca se mai infoaie vantul ori de cate ori i se nazare pe soarele arzator. Nu prea inot, decat foarte rar, si in special la orele la care rechinii nu ma viziteaza. M-am invatat minte sa nu mai incerc sa stau de vorba cu ei. Ultima oara au plecat cu o bucata din mine, din mana stanga. Ce-oi avea oare cu partea stanga? Toate mi se intampla pe partea stanga.
Astazi m-am lovit din nou la tampla stanga, iar firicelul rosu de ata a inceput sa se prelinga din spartura ivita in coltul mesei. Mai multe firicele imi aparusera, de altfel si pe tampla. Nu cred ca va mai rezista mult locul lovit.
Am inceput sa seman locurile in care traiesc acum, asa cum odata am semanat cu locurile unde anotimpurile erau complete si sigure.
Ochii mi-au devenit curios de albastri, iar buzele au capatat culoarea nisipului.
Trupul se confunda acum cu ciocolata. Le fac pofta rechinilor. Le place ciocolata.
Am uitat limba pe care o vorbeam odata si acum am invatat unul din dialectele de aici. Ciudat este faptul ca nu pot traduce cuvintele pe care le spun si mai ales nu le inteleg. Nici nu este nevoie sa le inteleg, doar le stiu pentru mine marea, nisipul si pestii. Cu ele declin verbele, acord subiectul cu predicatul si alcatuiesc fraze.

Intr-o zi am gasit o scoica foarte mare pe plaja si m-am aplecat sa o ridic. Era destul de grea dar am reusit sa o pun la ureche. Se auzea marea. Din tampla stanga aud si eu mereu vuietul marii. As fi insa o scoica mult prea mare si nimeni nu ar putea sa ma ridice pentru a asculta glasul marii ce traieste in mine.
Cand am ajuns aici, mi-am construit imediat o casuta din scoici. Mi-am facut si un leagan pentru a-mi alina cu el copilaria. El imi spune povestea (mereu alta) copilului ce a murit demult la intrarea in mare. Cantul vantului ii este cel mai drag.
Atat de tare am inceput sa seman cu aceste locuri incat ori de cate ori plang se naste din senin cate un nou golf. Apoi lacrimile se prefac in scoici ce mi se dezlipesc de pe trup ori de cate ori soarele straluceste mai tare. Toate sunt roz si ciocolatii. Se intorc toate in mare, pentru ca acolo este casa lor.
Nu sunt singura aici. Pescarusul Alb ma viziteaza mereu si-mi aduce in cioc bambus din alte lumi pentru a cunoaste gustul dulce. Din pacate aici totul este sarat. Pana si eu.
Cand vine, ma anunta cu o zi inainte, trimitandu-mi de veste printr-un tipat scurt de copil. Atunci ma asez pe nisip, la malul marii si ridic un picior. El se aseaza ostenit pe laba piciorului meu si se odihneste o vreme. Dar nu lasa niciodata din cioc cadoul adus pana nu simte ca s-a odihnit destul. Vrea sa fie sigur ca-mi da mie cadoul si nu altei persoane. Numai eu am ramas din lume sa cunosc gustul dulce.
Apoi dispare dintr-o falfaire de aripi si-mi lasa pe nisip o coala alba de hartie pentru a scrie pe ea impresiile lasate de gustul dulce al bambusului. Nu am cerneala. Imi doresc sa'mi mai infloreasca cerneala in mici violete pe maini.
Noaptea ma imbratiseaza cerul, si dragostea ce se revarsa din sufletul sau imi umple mainile de stele. Colturile lor imi ranesc pielea. Mi-e greu sa le las din maini, dar de ele are nevoie drumul pestilor in mare.
Timpul se scurge doar din sufletul meu. Curge cand mai repede, cand mai incet, razbunandu-se astfel pe mine pentru nechibzuinta mea dintai. Si nu mai pot face nimic. Totul se trasnforma in nisip si oricat de mult as incerca sa prind in palme grauntele roz, imi scapa mereu printre degete. Pare-mi-se ca a invatat de la pesti acest viclesug. Cat e ziua de lunga pe fundul marii, te plictisesti si simti nevoia sa mai inveti cate ceva.
Si eu am invatat multe lucruri pe aceasta insula a sufletului. De exemplu, noaptea m-a invatat ce este visul si cum pot sa aranjez stelele in zodii. M-a invatat ca orizontul este conturul lumii. Apoi am invatat de la mare cum sa-mi trec in vene sangele apusului si zborul pescarusilor. Vantul mi-a adus tainele celor patru puncte cardinale si mi-a aratat toate miresmele lumii. Patrez inca intr-o cutie o stea, ce cazut intr-o noapte pe obrazul meu. Se cuibarise acolo, pentru ca ii era frig. Ma vazuse de departe si se aruncase in bratele mele. Ma ardea. A trebuit sa plece

Totul trecuse cu bine si revenisem la normal. Nimic ciudat nu se mai intampla. Mi-am dat seama si de ce: m-am maturizat destul de puternic si de rapid. Valurile devenisera doar niste valuri sonore, vantul suiera naprasnic. Totul ma ocolea, dar nu-mi era ostil. Ma acceptau fara sa ma intrebe de ce naiba mai raman acolo. Pentru ca intr-adevar nu mai aveam ce face acolo. Rostul meu pierise pe de-a-ntregul. Continuam insa sa traiesc pe aceasta insula paradisiaca, fara sa-mi pese catusi de putin ca oamenii din lumea mea ma priveau curiosi, uneori dezaprobator, alteori invidiosi ca reusisem sa-mi pastrez o farama de copilarie. Totul se schimbase sau poate doar eu reusisem intr-un final sa ma maturizez.

...

Nichita
ochii tai gri ma privesc de pe coperta Operei Magna.
E un suras undeva, poate in suvita de pe frunte, poate in spranceana dreapta, poate doar in buza de sus.
Daca ar putea, sufletul ti-ar iesi pe urechi, dar se topeste in varful primului vers.

am visat.
copacii erau plini de insecte, omizi paroase, cu trup si ac de albina.
in caldura zemoasa pamantul horcaia
o masina imensa de arat il intorcea pe toate partile.
suita pe un gard am reusit sa nu ma amestec cu pamantul.
o privesc cum imi taie unghiile de la picioare.
din mainile ei ies bucati de unghii.
vrei sa ma saruti? poti incepe cu unghia mare de la piciorul stang. in varful ei se afla o parte din sufletul meu. sufletul meu e insangerat, ai taiat prea mult din el crezand ca e fruct de vara roditoare.
pielea moarta se ia in straturi, bucati din ea imita timpul trecut si zboara prin aerul stupefiat.
saruta-mi picioarele, ce zac tacute pe jos, uscate si intoarse pe dos.
in mine e o mama. o mama mica. o mama copil, ce se topeste cand ii vine in minte copilul viitor.
mi'e drag de copilul meu viitor.
m-am pierdut in orizontul forfecutei de pielite si a clestelui de unghii.
inchipuie-ti o alta eu, dar mai mica si fara cuvinte. o alta eu ce gangureste limba placentei. o alta eu cu aceiasi ochi albastri si acelasi par carliontat si blond de acum 20 si ceva de ani.
odaia ce nu are asemanare in lume, are un singur ochi si o singura cheie.
mi-am lasat gandul dupa singura usa, iar singura femeie de servici se apucase sa faca curat.
am plecat si totul a devenit si mai singur decat inainte.
sunt departe, ma scufund acum in amintiri, singurele realitati ale vietii.
ma scufund in apa inceputului de lume, si simt cum ochii pestilor privesc prin mine.
sunt la mare. ma scufund goala in apa sarata. imi tin ochii inchisi si mi se pare ca sunt in burta mamei. uitasem de prima mea casa. imi tin narile cu degetele. ma simt protejata si simt ca mama este toata in jurul meu. mi-am strans genunchii la piept si marea ma tine in brate.
omizi paroase cu corp dungat si ac de-albina.
pielea musteste sange, iar dragostea este simpla, rosie, sarata si cu gust metalic ca sangele.

ma bucur de apa calda din baia mea.
ma bucur de patura ce-mi incalzeste picioarele.
ma bucur de privirea mamei.
ma bucur de mancarea facuta de ea.
ma bucur de hainele curate ce stau aliniate in dulap.
ma bucur muzica ce o pot asculta oricand.
ma bucur de glumele tatei.
ma bucur de papusa austriaca cu obraz de portelan primita de la sora mea.
ma bucur de perne.
ma bucur de somnul linistit.
ma bucur de carti.
ma bucur de zambete.

plang vietile altora.

2698 2

De unde stii ca plang?
Dupa sunetul inimii tale.
Dar nu plang cu ochii, cu gura, cu trupul.
Gura ca si ochii ca si narile sunt doar cai. Prin ele sufletul priveste afara.
De ce plangi?
Pentru ca vara vad delfini inotand in pamant. Si fiinte aurii cu aripi uriase odihnindu-se pe nori si impingandu-i de colo colo.
As putea sa fac ceva ca sa nu mai plangi? intreba piciorul.
Ma uit la el si nu stiu ce sa raspund. Imi intelege tacerea si-si vede mai departe de drumul lui.
Cum as putea sa fac ca tu sa nu mai plangi? intreaba gleznele.
Tac. Nu stiu.
De ce lasi viermii sa te roada? Sa-ti manance sufletul?
Ma uit la cer si ma intreb ce-i dincolo. Dumnezeu nu e, pentru ca e in noi.
Dar? Imi plec privirea in pamant, acolo unde mi-este locul.
Un zgomot puternic ma face sa tresar. S-a prabusit sufletul si urla de durere.
De ce lasi oamenii sa manance din mine? De ceee???!!!!
De ce te chinui??!! Urla sufletul, si plange si peste tot e sange rosu ca unghiile mele.
De ce nu esti tu?!! De ce-i lasi sa ma rupa?!! Ma priveste cu ura lucind sarat in ochi.
Plang, mi-e mila de el. Din vazduh cad pene albe manjite cu sange. N-am avut grija de el.
Offf si-mi pare atat de rau..
Iti promit!! O sa te iubesc mai mult!!! Esti totusi sufletul meu, cum am putut sa te las singur, nu stiu. Ninge cu fulgi rosii. Bunica ma tine in brate si-mi mangaie parul. Shhh copila mea!
Nu mai lasa oamenii sa mature cu sufletul tau pe jos.
Gandeste-te la ochii cainelui, cum te priveau, la botul sau sprijinit de piciorul tau. El vede cum sufletului tau ii sunt smulse aripile.
Cainele iti spune, el singur nu se poate apara de aceea trebuie tu sa fii mereu langa el.
Vroia sa se urce dupa mine in troleibuz.
Mar azul, cantecul dulce, il ascult ca venind de departe.
Imi iau sufletul in brate.
Unde mergem?
Departe...

2698

"Ploua cu soare
Maine-i sarbatoare"...
Miroase dintr-odata a singuratate si a tei in septembrie.
Un caine a venit la mine astazi. L-am mangaiat pe cap. Si-a lipit capul de piciorul meu.
M-a privit in ochi si m-a lins pe mana.
A venit troleul. A vrut sa se suie dupa mine in troleu.
Se uita de jos la mine cu niste ochi....
Nu l-am inteles.

2598 3

"Oamenii cauta fericirea cum cauta sangele inima", "Warum das Kind in der Polenta kocht", A.V.

2598 2

Nu-mi plac crucile. Le vad mereu pe jos, in crengi cazute si in toate celelalte lucruri din jurul meu. Incerc sa le desfac.
Stiu ca atunci cand vad cruci oameni trebuie sa moara. De aceea incerc mereu sa le desfac, sa-i salvez.
Nu toti oamenii merita sa moara devreme. Altii da. Unii oameni sunt stelele lui Dumnezeu. Si Dumnezeu ii arunca pe cer din cand in cand ca sa-i vada si ceilalti oameni. Poate invata ceva.

Mi-e frica cand vad cruci pe jos.
Nu mi-e frica de moarte. Simt doar curiozitate. Nu-mi poate fi frica de ceva despre care nu stiu mai nimic.

2598

O visez mereu pe bunica mea. Visez ca moare. Ea a murit acum 12 ani.
In visele mele, bunica mea nu moare cu adevarat. Doar doarme si respira. Apoi se trezeste ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Moartea e ca un alt somn, cu alte vise. Bunica mea nu a murit niciodata cu adevarat. Ea, impreuna cu tanti Cati au grija de mine, de dincolo de vise. Ele imi soptesc lucruri importante, pe care eu nu le ascult mereu. Uneori ma lasa singura, si atunci ma pierd in lume, imi pierd orientarea si atunci plang. Plang prea mult.
Mi-e frica sa nu mi se schimbe culoarea ochilor de la atatea lacrimi.

2498 2

"Never trust a naked bus driver.", Woody Allen

2498 a.m.

"Sîntem mult mai multă vreme morţi decît vii, de aceea, ca morţi, avem nevoie de mult mai mult noroc.", Aglaja Veteranyi, moto-ul cartii "Raftul cu ultimele suflari"

Nu inteleg multe lucruri. De pilda sticlele de spirt.
Sau degetul din nas. Sau cuvintele. Cuvintele sunt foarte haioase.
De fapt eu stiu cuvinte. De curand, am invatat sa le folosesc si le tot imprastii, cand in dreapta, cand in stanga, mai un verb, mai un adjectiv. "arati foarte bine astazi, imi place mult cum ai asortat fusta cu ciorapii". Iata cuvinte. Ce n-am reusit sa invat eu e cum sa asez cuvintele in asa fel incat cei ce le primesc sa le priceapa rostul.
Lumea se plange ca nu ma exprim corect. Dar oare cum as putea cu atatea cuvinte in jurul meu, ce vor sa iasa, sa traiasca, sa se piarda in eterul existentei? Si cum ele sunt asa de multe, mi-e greu sa le tin, imi scapa printre degete si se lovesc de oameni. Oamenii tipa, se sperie. Oamenilor le este frica de cuvinte. Oamenilor le este frica sa spuna lucruri. Cuvintele pot rani oamenii, pot taia oamenii in bucatele, ii pot face sa sangereze enorm.
Cuvintele nu sunt pentru oricine. Ai nevoie de agerime pentru a putea face scamatorii cu ele, pentru ca atunci cand le prinzi sa nu te tai.
Imi place cum suna: "vreau sa te tai in cuvinte" sau "iti poti taia venele cu cuvintele", "poti taia ceapa cu cuvinte, si atunci ai grija ca vei plange ca fraierul".
De fapt, daca esti indeajuns de om, poti face orice cu cuvintele.
Poti gati mancare, poti construi sau distruge, poti da nastere sau omori.
Oamenii se ascund cand vad cuvinte. Totusi, nu se tem sa le arunce in ceilalti cand se simt amenintati. Nu se tem ca acestea pot ricosa sau pot avea un efect de bumerang.
Iti arunc un cuvant. Suntem in parc si tu trebuie sa-l prinzi ca pe un frisbee invizibil. Caine! Prinde cuvantul! Doar ne jucam!
Ce-i cu sticlele de spirt totusi? Bea cineva spirt? Care este conceptul din spatele tipei cu decolteu adanc? Pun pariu ca ea nu stie sa jongleze cu cuvintele. S-ar taia si de aceea are nevoie de spirt sa nu se infecteze. E cineva interesat de sanii tipei atunci cand cumpara spirt pentru a sterge microbii, jegul, televizorul, ochelarii, masuta de sticla si ranile?

2398

Atentie, incepe toamna!
Liniste, va rog, in culise si pe platou! Nu-mi pot auzi gandurile din cauza voastra!
Am repetat de atatea de ori, nu se poate sa nu iasa cum trebuie piesa.
Atentie, va rog, cad frunzele! Nu se misca nimeni pana nu cad toate! Asa, va rog, foarte bine, asezati-va fiecare la locul lui. O sa inceapa sa ploua curand, si nu vreau sa se ude nimeni mai mult decat e necesar. Asaaaa, foarte bine, pregatiti umbrelele negre, paltoanele maron si cizmele de cauciuc.
Atentie.....motor....actiune!!!!!

Aplauzele au rasunat in toata sala, spectatorii au fost impresionati pana la lacrimi de reprezentatia noastra. Florile nu mai conteneau sa zboare catre scena, la fel si batistele doamnelor si palariile domnilor si manusile si "bravo"-urile adresate actorilor.
Am fost chemati de cateva ori la rampa. Am salutat de cateva ori audienta, cu adanci reverente, si totusi nu ni s-a parut indeajuns pentru a multumi lumii.

2298

Omul de lemn, papusa mecanica, fara fata.
Doar miscarea celor doua trupuri intepenite, lipite cu clei, un dans mecanic intrerupt doar de zgomotul incheieturilor ce scartaie trist.
Fara buze nu se poate face nimic; capetele suna sec atunci cand se lovesc unul de celalalt. Imbratisarea e geometrica, tare si in colturi.
Papusa mecanica nu respira si nu poate simti respiratia omului de lemn.
Papusa mecanica are capetele mainilor vopsite in rosu, rosu electric, tipator, puternic. Atat. Aschii sar la fiecare pas, vopseaua rosie asisderea, umple podeaua, din care iese praf in lumina soarelui. Praful e viu si intra in porii lemnului, cariile macina interiorul prin gaurelele mici, negre. Dansul lor ridica praful pana in tavan, lemn pe lemn paseste in bocanituri surde, infundate.
E ceva in gesturile lor inlemnite, ceva ce tradeaza dragostea. Miscarea lor prafuita - de care atarna panze de paianjen, cu carii ce mananca din lemn, fara chipuri, doar aschii - e delicata. Fara degete nu se poate face nimic. Mainile nu se pot impreuna, ci fac doar zgomot sec atunci cand se lovesc. Trupurile rup tacerea cand se ating, dragostea naste rumegus si ochii nu pot plange pentru ca nu exista.
Papusa mecanica si omul de lemn se iubesc si danseaza pe podeaua uscata; modele umane pentru un biet desenator de ocazie, zac pe biroul scorojit, plin de praf, de care nu s-a mai atins nimeni de multa vreme; stau unul langa altul si se privesc cu ochii care n-au fost desenati niciodata, si se iubesc cu inimile ce n-au fost nicicand sculptate.

1998

26. years old, but I guess you know that already. This is me after two beers. Cheerfull, full of life and love, powerfull, ready to make a bunch of sacrifices, just for you. Ya, that's right baby, you the good-looking guy sitting there, on that chair. If you are ready enough to love me, I'll make a few sacrifices for you. Look at me, you dark-browned hair man, look at me with those sexy blue eyes, turn to me and love me, like a real man should, because I need that more than ever. Don't be afraid to be a man. Don't be afraid to love me. I'll try to follow you, but you'll have to show me the way... Remember that...

1798 HM8

Ceva mă ţine aici, în acest loc,
ceva ce nu mă mai poate smulge vieţii,
ceva în firea astei toamne
ceva în sufletu-i stingher.
adâncul său mă face să tresar,
privirea ei ma pironeşte,
deşi tot trupu-i e hoinar
ochiul în minte-mi se-adânceşte.
Ea taie adânc în sângele meu cald
şi inima încet mi se opreşte,
iar trupul strânge în al său glas
un fir de aţă tors fără de veste.
Multe altele-i urmează
se prind la-ncheieturi şi intră-n carne,
se înfăşoară-ncet în al meu pas
Şi mintea încep să mi-o răstoarne.
cuminte stau acum şi nu mă mir
că toamna-i galbenă şi veche,
că rostul ei e mort demult
şi alta cu greu soseşte.

1798 HM7

Urăsc ninsoarea albă
Cu amintiri tot negre,
Urăsc tihnirea altora
Şi visurile mele.

Urăsc când ninge rece
Şi-n suflet nu e foc
Urăsc visul ce trece
Şi timpul ce nu mai stă pe loc.

1798 HM6

Iţi scriu acum
Căci mâine n-oi mai fii
Decât un colţ de pâine
Muscat de tine într-o zi
Crezând că
Mă vei iubi şi mâine.

1798 HM5

Drept altcineva aş vrea să fiu
să mă-ntâlnesc odat’ pe stradă
sa ma privesc în ochi adânc
să înţeleg a mea dramă.
să mă miros
să simt al meu parfum,
să văd cum alţii mă privesc,
şi nu mă văd întreagă.

1798 HM4

E ploaie iar,
e vreme de plecare,
e timp de somn adânc
şi de visare.

te simt departe
ca pe-un fruct prea copt
ce piere în pământ;
căderea lui se mistuie-n durere
căderea lui din şoaptele-ţi prelungi,
şi nou conceptul de iubire
zădărniceşte al meu rol;
te-aş săruta la despărţire
ţi-aş plânge al meu dor.

e ploaie iar,
e vreme de plecare
către-orizonturi vagi
şi-adânci de nepăsare.
e toamnă iar
septembrie e parcă
şi-n ochii mei
o lacrimă vrea să se nască.

e toamna pe de-a-ntregul,
şi frigul e cam crunt,
tu eşti departe,
însă aproape în al meu gând.

e toamnă iar
e vreme de plecare
şi poate chiar de moarte.

1798 HM3

Cu orele ce trec
mă-nchin încet la tine
firava-mi mână o încerc
pe pleoapa ce nu ţine
şi gene-mi tremur ude
de şoaptele din vine
din sângele ce răsucit se-ntoarce
în gând la tine.

1798 HM 2

ne ştim din timpuri prelungi
şi din ceasuri grele
ne ştim din ochii cuminţi
şi din buzele rele
ne ştim din sărutarea tăcută
şi din visarea plăcută.
ne ştim pe de rost
ne ştim fără rost
ne ştim în neştire
ne ştim fără oprire.
ne ştim de parcă n-am fi
ne ştim fără o zi
ne ştim cum ştie iarna
că vara va veni.
ne ştim fără nume
ne ştim fără sens
suntem doar noi pe lume
suntem un univers.

1798 HM

Suflete, rămâi cu mine!
Zise trupul istovit.
Nu pot, răspunse-acesta.
Nu pot, m-aşteaptă orizontul,
m-asteaptă păsările…
rămâi, se tângui trupul….
Nu pot. Pe tine te-aşteaptă doar pământul.


Prostule!, spuse sufletul
Din răsucirea capului,
Trupului istovit.
Offff prostule!
Săracule!
Mai zise sufletul şi-apoi plecă…
În urma-i, trupul tot ofta
Cu ochii plânşi
Şi roşii de-încordare.
Se stinse-ncet
Acoperit pe-ntregul de durere.
În depărtare, sufletul se pierde,
Dar nu în moarte, ci-n eternitate.

1598 3

Septembrie. 15
Urmeaza 16. Pe 16, 26 este o cifra frumoasa. De ce ploua si este frig pe 16?
Totul a inceput cand eu ma gandeam numai la mine, cand eu uitasem de el. Si am uitat si am tot uitat, pana intr-o zi, cand am inceput sa-mi reamintesc ca il iubesc. Intr-un mod ciudat aceasta amintire se impletea cu reminiscente ale uitarii trecute si pana la urma, desi am rezovalt unele probleme apasatoare, tot am dat-o in balta. Soarele s-a ascuns dupa nori, ingrozit, iar ploaia a inceput sa cada ciudata si rece.
E trist sa fii singur pe 16. E trist sa fii singur doar cu 26. 26 Nu te poate tine in brate, nu te poate saruta, nu-ti poate oferi liniste, pentru ca este doar un numar amarat, ba mai mult un numar de ani.
Pe el il doare ca din cauza mea a inceput sa ploua. Si totusi mi'am dat seama de cat de important este el pentru viata mea, si cat de greu imi este fara el, si ca am gresit enorm pentru ca nu am reusit sa ma uit in sufletul lui si sa inteleg. Am privit doar in mine.
Daca citesti aceste randuri, te rog sa-mi scrii. Nu vreau sa raman singura doar cu 26, 27, 28, 29....

Si totusi, te voi astepta mereu, sa te reintorci in viata mea. Asa cum ti-am promis.

1598 2

"Yesterday is history, tomorrow is a mistery, but today is a gift"...

Frig, 26 de ani, singuratate si ploaie.
Pot doar sa zambesc amar si sa privesc amintirile...
Se mai duce un an. Curand.

Am visat ca imi taiasem parul scurt.
Am visat lebede albe moarte, cu pene foarte mari imprastiate peste tot, pene murdare de sange si pamant. Miroseau ingrozitor. Pe apa, cele vii pluteau delicat si-si fluturau aripile mari.
Mai tarziu s-a facut foarte frig si spatiul s-a ingustat. Oamenii se cunosteau si radeau. Camera era destul de mare, dar foarte rece. Caloriferele ardeau, dar fara nici un rost.
Era frig.
O sa-mi tai parul. Nimic nu merge bine.

Am visat mai tarziu ca mureai si mi se rupea inima la gandul ca tu nu mai esti.

Scrisul meu nu reprezinta deprimare, tristete sau suferinta.

Nici tu Magda nu esti cu adevarat trista. Ci doar cauti suferinta pentru a-ti justifica norocul in fata celor invidiosi ce te-au parasit. In plus, tu tanjesti dupa oameni care nu exista, oameni care sunt doar pulbere goala.
As vrea sa nu uiti asta, inainte de a plange pentru praf...

398 mi

noaptea Vienei cu sezlonguri pe malul Dunarii.
Ma gandeam la tine si fugeam catre tine, printre oameni, pe strazi fugeam cu sufletul tot la tine, cu ochii mai albastrii de dor. Ma dor caci nu te zaresc nicaieri.
Viena mi'a adus aminte de noi, de cele doua ceasuri singure cuc cand am privit-o impreuna. Un dor mai vechi de moarte renaste aiurea, de nicaieri. Imi musc obrazul pe dinauntru. Te caut pe tine, pe cel de demult, de la mijloc, cand ne iubeam.

Privesc de la geam, de unde m'am cocotat, strazile Vienei ce poarta alte vieti.

298 m

Am dat pe gat dusca de rom ieftin cu gust de spirt, am privit in zare, apoi am pornit. Am urcat sarind din piatra in piatra, pana cand am simtit gustul de sange in gura, pana cand am simtit ca inima mi se rupe. Saliva se adunase lesios in gura, iar eu tot scuipam, incercand sa scap de gustul ei infect. Nu poti scapa cu adevarat de gustul infect al salivei.
Sus m'am descaltat; am vrut sa simt pietrele si iarba uscata sub talpile mele.
Mi-a facut bine sa stiu ca tu esti sus si astepti sa ma prinzi de incheietura. Tu intotdeauna esti sus, gata sa ma prinzi.
M'am intins in iarba cu gandul la tine, cu ochii la cer. I'am inchis pentru ca romul imi dadea tarcoale prin sange ca un lup infometat. Inima a tacut, si-a oprit glasul ei de clopot inabusit in perne.
Astept sa vina iarna, sa simt zapada incalzindu'ma prin ferestre. Deschid ochii si vad vara si drumul noptii catre Viena. Am pasaportul si aparatul foto in gentuta mea neagra. Doar de atata am nevoie. Picioarele ma dor cumplit, dar e bine..foarte bine.

698 s

Te-am visat..
Cred ca mureai si eu incercam sa te salvez.
Apoi m'am plictisit de jocul asta ambiguu si m'am intors cu fata la perete. Si iar mi s-a facut frica ca te-as putea pierde, si iar am inceput sa trag de tine. Tu nimic, tot cu moartea ta te ocupai, pana cand ti'am rupt un fir de par, si de acolo, din gaura aia, a inceput sa curga sange negru. Ce'o mai fi si asta? m'am intrebat mirata..
Iepurasul de plus se uita stramb incoace; nici lui nu'i place mirosul mortii. Tot ea, iarna trecuta, i-a descusut un "ochi de nasture".
E noapte, trenul suiera cumplit si se pare ca doar eu mai iubesc sincer si asurzitor in lumea asta.
Tu, eu, iepurasul de plus si moartea privim disperati cum se scurge viata. Trebuie sa-mi tai unghiile de la maini, sa treaca timpul mai repede, sa treaca viata mai repede, sa uitam.
Tu mureai, dar nu pentru mine, ci pentru iepurasul de plus rastignit pe tablia patului. Dormi si cine stie cand te'oi mai trezi. Eu atunci o sa fiu in alt tren, cu acelasi iepuras de plus cu ochiul descusut.

Dormi fiinta, dormi cu gandul dus departe, cu spatele la mine. E bine totusi sa adori si spatele cuiva. E bine sa nu calci pe nimeni cu trenul. E bine sa iubesti si sa ai grija. E bine sa ierti si sa uiti.
Era bine cand te aveam aproape, cand stiam ca bratele tale sunt casa mea.
Stiu ca bratele tale sunt singura mea casa.

Tu ai uitat, insa, de mine, asa cum iepurasul de plus nu'si mai aduce aminte sa fi avut un ochi.

998

Ei au facut orgii si am iesit noi, au amestecat tot si am iesit noi -cei ce acum suferim de pe urma altora ce provin din alte amestecuri-, noi cei care vrem sa ne sinucidem, sa ne spargem dracu frumosii ochi de asfalt, sa ne spargem mintea noastra misto in mii de bucatele pentru ca ne simtim singuri si dezorientati, pentru ca suntem tristi si fara rost pe lumea asta plina de orgii productive.
Ia zi tu prietene, ce trebuie sa facem? Sa fugim de tot raul asta din jurul nostru? Sa fugim ca lasii, ca niste caini cu cozile intre picioarele slabanogite de plans? Sau sa stam si sa infruntam vitejeste razbunarea alor nostrii, sa infruntam cu lacrimi in ochi palmele si cutitele celor dragi, sa suferim in lupta si apoi sa cadem raspusi pe propriile noastre inimi insangerate si hacuite? Pentru ca poate ne va fi si noua mai bine candva si ne va iubi si pe noi cineva cu adevarat, fara razboaie.

Bandar Seri Begawan
Sulawesi
Kalimantan
Maluku
Bali
Java
Brunei
Kuala Lumpur
Jakarta
Nusa Tenggara
Singapore

Postări mai noi Postări mai vechi Pagina de pornire