17 NOV

Musc din painea alba, usor dulce, lasata la birou inca de vineri. Nu s-a intarit. Musc si ma gandesc la fiecare firimitura in parte. E dulce si buna. Ma gandesc la toti oamenii care ma mint; tin intre degete miezul pufos si alb, il apas cu forta, pana cand devine un ghemotoc lipicios, si ma gandesc ca asa fac si ceilalti cu inima mea. O tin intre degetele lor mari si o apasa pana cand devine un ghemotoc fara forma, cleios si fara gust. Un nod mi se pune in gat, si mi-aduc aminte ca si eu am facut asta la un moment dat, cand am uitat sa mai fiu un om. E mare lucru sa-ti reamintesti si sa-ti pui in ordine gandurile. Imi caut linistea intr-un miez de paine pufos si cuminte...

0 Comments:

Post a Comment



Postare mai nouă Postare mai veche Pagina de pornire