22 11

pe scena sunt doar patru personaje. actorii stau pe intuneric. afara ninge cu putere, cu fulgi mari si grei de apa. din cand in cand, se aude vantul cum se izbeste furios de cladirea teatrului, suierand a moarte. inauntru este frig. de fapt, actorii par ca sunt inghetati, deoarece nici unul nu se poate misca.
Viitorul, Trecutul, Prezentul si Timpul stau nemiscati pe scena. printr-o spartura a tavanului fulgii grasi intra si se aseaza pe orice le iese in cale. capetele celor patru personaje sunt albe si reci. teatrul nu mai are nici scaune pentru spectatori; de cand autorul piesei a murit, totul s-a naruit in jur. afara ninge necontenit de sute de ani, poate chiar de mii, nimeni nu a mai existat ca sa poata numara timpul, si totusi cineva o face constant in propria sa minte. manuscrisul piesei zace pe un scaun, undeva in culise. textul a disparut odata cu moartea autorului. ultima replica se presupune ca apartinea Timpului, deoarece trupul sau inghetat a pastrat fotografia miscarii vii si pentru ca textul ii atarna inca din coltul gurii. indescifrabil insa. toate celelalte personaje sunt pastrate cu barbia in piept si cu mainile incrucisate la piept.
teatrul a ramas fara cortina grea din catifea rosie, asa cum nici fosa nu mai are si nici strapontine, nici balcoane, nici sufleuri. doar scena, un scaun, patru personaje si un manuscris gol.
continua sa ninga a dezolare, din norii intepeniti in tavanul teatrului...

fara sfarsit.

0 Comments:

Post a Comment



Postare mai nouă Postare mai veche Pagina de pornire