din gand...in gand...

cred ca am asteptat prea mult.. sa se intample ceva...eu neavand nici o putere sa schimb...pana acum....cand ma gandesc ca....totul e simplu....nimeni n-ar inghiti atatea....sa fie oare prostia...e greu sa te transformi in ceva ce nu crezi ca....oricand poti cadea de la mare inaltime...si nici sa nu-ti dai seama cand e prea tarziu sa....fi singur caci e singura cale catre acel ceva...singur nu este atat de rau, poti respira aer real...cand va veni?...se va infuria cu singuranta....cunoasterea e limitata cand vine vorba de ceilalti....limitele nu sunt din guma....nu pot fi intinse la maxim....limitele pot fi garduri cu tepi ascutiti...sa simti e lucru mare....sa-ti pese ai nevoie de o vesnicie...sa inveti ca totul e simplu....ca mai sus...e greu sa te transformi si sa iesi fluture...cel mult sa traiesti o zi....cand toti inchid ochii si-si pierd mainile....degetele cad..palmele se sfarama ca painea uscata, lasata cu zilele pe un pervaz....pervazul uitarii....e o lupta oarba...si inima asta ce-o mai fi si in capul ei?...adica in capul pieptului...you...me...us...lasa atatia litri de sange sa treaca prin ea...si tu sa nu poti lasa capul in jos...cand vine vorba de mine....fals...apa se amesteca cu pamantul si din asta ies toti oamenii....singura diferenta e scoala absolvita....as stii sa ascult pentru ca asa imi dicteaza....sa fi singur nu-i asa de rau...sa daruiesti, sa stii sa daruiesti pentru ca la un moment dat ai stiut sa asculti...iubesti sa o asculti...pentru ca ea e totul pentru tine....asa ai decis intr-o zi...sa te sacrifici pentru...numai asa ii poti arata o alta lume....flori...cale....trandafiri...am tanjit destul dupa acea privire....o stii...e una anume...privirea care spune ca....ai nevoie sa uiti...pur si simplu n-am avut noroc la asta...sunt prea slaba si asta ma da inapoi....asta se vede...tineretea...sa fi crud, ca un fruct...dar cineva sa te culeaga...nu sa te lovesti de pamant...nu renunta la ce iubesti...asta am zis si eu mereu...dar n-am ajuns nicaieri cu atitudinea asta...sa stii sa fi copil cand trebuie....copilaria te scuteste de maturitate...atunci cand esti mare...dansul...muzica ce se aude in departare nu este a ta...apartine altei lumi...lumea lor...nu-ti fie frica...pune capul pe perne si asculta cum ninge....sa-ti amintesti cand te dadeai cu saniuta si zapada scartaia sub picioare...lumina strazii ii dadea o stralucire calda...brrrr...bradul mirosea puternic...stelutele colorate..dormeai chiar acolo sub lumina lor..era bine...acum cerul nu mai stie sa ninga...a uitat de vremurile cand era copil si ningea voiniceste...nu-ti prea pasa de ceilalti...doar de lumea ta...cand ai vrut sa-ti deschizi propria lume catre alti ochii...ai fost lovita....mi s-au terminat ideile...cred cu putere ca am asteptat prea mult...ca am inghitit prea mult pamant aruncat peste mine...de aceea iubesc marea cu atata pasiune....

2 Comments:

  1. CARMEN DINCA said...
    Draga Sasha,
    am vazut ca ai facut un popas pe blogul meu, mai mult, te-ai gandit sa mai treci pe la mine, multumesc frumos, e o onoare,asa ca am trecut si eu prin casa ta, neinvitata si mi-am aruncat un ochi. Imi place cum scrii, mi-ar placea sa ne mai intersectam virtual. Felicitari pentru blog. O seara excelenta.

    Cu respect,
    Carmen Dinca
    DAS said...
    Draga Carmen,
    Multumesc pentru vizita. mai treci oricand vrei, casa mea e deschisa. de asemenea, multumesc pentru apreciere. ma bucura orice ochi critic care trece pe aici. din pacate, putini o fac. din cand in cand mai trebuie sa mai scriu cate un "testament" sa vad cine mai citeste...
    Te pup.
    Noapte buna.

Post a Comment



Postare mai nouă Postare mai veche Pagina de pornire