hey mister, fetita aceea draguta si dulce a cam disparut din peisaj. daca o vei cauta, probabil ca o vei gasi moarta intr-un sant, desfigurata si plina de sange. sa stii numai ca eu am omorat-o. imi incurca grozav planurile, cu smiorcaielile ei zilnice, cu inima ei slaba si frica ei de lume. vesnic indragostita, vesnic iubind. bleah. prefer fetele triste ale oamenilor, decat inima ei incleiata cu dulceturi aromate. ma facea intotdeauna sa vomit, iar crizele ei frecvente imi cresteau tensiunea. imi inchipuiam ca am probleme cu inima, mai mai sa ma duc la doctor.
de ce sunt oamenii atat de tristi? era doar o intrebare, in lipsa de altceva, intr-un moment cand nu ma simteam in apele mele. mai bine ca am scapat de fatuca aia. frumoasa altfel si desteapta, si calda, si....ce-mi pasa mie. treaba e facuta. sa ziceti mersi ca am mai scapat lumea de un sentimentalist naiv, ce credea ca oamenii pot avea sentimente. as...nimic nu exista sub carcasele alea. goliciune. ii dezbraci si dai de o piele livida, iar sub asta un sistem bine gandit, care nu foloseste nimanui. cam asta ar fi ironia. totul este o masca invatata, strasnic lucrata. trec pe langa ceilalti ca prin branza, nu se uita dreapta stanga. Insa cand celalalt ori urmeaza sa putrezeasca demn la sub 3 metri, ori il mananca vreo boala oribila, isi scot hainele de doliu, si pune-te pe plans neica si pe jelit...si de-abia atunci se gandesc ei ca au cam pierdut vremea de pomana..dar cum vine vorba aia mortii cu mortii, vii cu vii. aia e.
ehhh. de-ati stii voi cat am tras cu fatuca asta. am incercat sa o invat cum trebuie sa procedeze. n-am reusit. incapatanata...aproape ca-mi pare rau de ea, dar nu mai am ce face acum.
dintre toti, de ea imi pare cel mai rau, si ca sa-mi demonstrez mie insami ca am apreciat-o cat de cat, am pastrat cate ceva de la ea. de obicei sterg tot. de data asta...am lasat ceva ascuns sub inima...

0 Comments:

Post a Comment



Postare mai nouă Postare mai veche Pagina de pornire