what's life? how's life?
what's all about?
ploua marunt. daca n-ar ploua marunt, ci ar fi o furtuna in toata regula, gandurile ar fi stricte si vesele. dar ploua marunt, ploua frig si vant. oamenii sunt acoperiti. nu vor sa fie uzi si reci. oamenii se feresc de ploaie, pentru ca le aduce aminte de ei.
ma uit pe geam la norii ce fug manati de vant. un oras rece si ud.
privit de sus, timpul pare scurt si putin. privit de jos, el pare lung si nesfarsit. pentru unii aproape de infinit, pentru altii aproape de moarte. ploaia inseamna pustiu, pentru ca alunga. golul lasat de ea, se umple de apa. sa fugim din calea ei, pentru a ne ascunde in apele noastre.
cand si cand, mai tot timpul de fapt, ne comportam ca niste piese ce nu se potrivesc in causul ales. cautam pana innebunim, iar cand totul se clarifica suntem indeajuns de epuizati incat sa nu ne mai putem bucura.

pasarea oglindita in ecranul de sticla
zboara in sensul vazut de ochii mei
si-n sensul vazut de sufletul ei.

observatie

gandul a venit dintr-odata, impins de oamenii ce se imbulzeau la coada.
oamenii nu pot trai unii alaturi de ceilalti.
sunt facuti pentru singuratate.
si totusi, inconstient/involuntar cauta companie. la cozi, la meeting-uri, la sedinte; in aeroport in fata benzii pe care urmeaza sa vina bagajele, poti observa cu usurinta golurile si inghesuielile. la fel si in fata ghiseelor.
sa fie o urma de regret, un imbold?
stam stransi unii intr-altii dintr-un regret.
ne privim un timp, ocolindu-ne ochii, speriati. jocul dureaza un timp, pana cand unul are curajul sa spuna ceva. ne vom mai intalni, printr-un alt aeroport. manati de alte ganduri.

Postări mai noi Postări mai vechi Pagina de pornire