"Uite, tocmai fusei la administratia financiara ilfov. O experienta absolut remarcabila pe care ti-o recomand calduros. Felini cred ca s-ar sinucide de invidie sa stie ca nu el a imaginat si regizat acest spectacol inedit.In afara de faptul ca informatii de genul: la ce ghiseu se inregistreaza? La ce ghiseu se plateste? Sunt informatii clasificate, strict secrete. Numa daca le vezi fetele si privirile ramai prost. Parca sunt dintr-o alta dimensiune si tu pentru ei si ei pentru tine. Ca sa-ti inregistrezi un registru, adica un caiet d-ala in care iti inregistrezi tu facturile, ca e musai sa-ti numeroteze ei paginile si sa faca o mazgalitura pe caiet, ca altfel nu poti sa scri…. Am stat de azi dimineata pana acum…. Sa nu mai vorbim de faptul ca trebuie sa-ti inregistrezi un registru inventar – obligatoriu – se sanctioneaza cu amenda…. eu avand o activitata strict de servicii, deci n-am treaba cu nici un inventar… Trecand peste faptul ca iti iei registrul dintr-o cladire, il inregistrezi in alta cladire de pe o alta strada, te intorci sa-I pui stampila si porma te duci intr-un alt sediu de-al lor, in fiecare cladire trecand pe la cate 5 ghisee… circ. Si intri intr-un birou…. Prafuit, mizerabil, cu dosare rupte aruncate pe jos, cu cratiti si borcane puse pe mileuri cu vaze cu flori de plastic, cu urme de cesti de cafea pe fiecare document, mic, stramt, pute a scrumiera si mancare invechita pe farfurii si femei nesatisfacute. Una se joaca la calculator, una da mesaje pe mobil, doua vorbesc intre ele despre cum se hranesc sanatos copii, una se uita pe un dosar – m-am uitat la ea, cinci minute si nu a dat pagina…., si una se uita fix la un perete gol, de aproape. Sunt fascinata. Mi se spune acru sa astept. Ma conformez ca mi-e frica de ele… daca-mi da amenda ca respir, ca le-am poluat aerul ala statut cu parfumul meu green, de primavera? Astept vreo 10 minute. Aia care se uita fix la perete, se intoarce brusc, imi smulge factura si banii din mana si-mi repede un bon c-o mazgalitura… si ce sa fac cu asta? intreb eu, incet, sa nu tulbur ceva. Noroc ca m-am ferit la timp. Dupa privire mi-am dat seama ca sunt foarte proasta, ca fac umbra pamantului degeaba, ca nu merit sa exist, ca sunt un gandac scarbos. Am iesit si-am plecat. Daca iau amenda… inseamna ca asa a vrut Dumnezeu.

...... data viitoare filmez.

Imi place din ce in ce mai mult sa traiesc in tara asta."

Am fost sa cuNpar coNpot de la alimentara si pe drum am vazut masina de poNpieri, iNpotmolita in namol. PoNpierii se chinuiau sa scoata masina, dar se pare ca nu aveau succes deloc. M-au rugat sa-i ajut, am lasat borcanul de coNpot si am inceput sa iNpingem toti la masina. INparatul Rosu trecu tocmai atunci pe acolo, si ne dadu si el o mana de ajutor.
Pana la urma am reusit si toti au fost foarte fericiti. De bucurie, am decis sa desfacem borcanul de coNpot sa sarbatorim. INparatul rosu a declarat spre uimirea tuturor ca este iNpotent si ca iNparateasa este foarte suparata din acest motiv, dar ca odata cu iNpaduririle recente si-a gasit o noua preocupare: iNbaierile nocturne. Totusi, intr-o seara s-a iNbatat atat de tare, incat n-a mai stiut sa ajunga la palat. INparatul s-a cam suparat atunci si a propus pentru a doua zi o intrunire cu iNbranceala. Toti au venit iNbracati la patru ace, numai iNparateasa s-a iNpopotonat ca o patachina notorie. In aceeasi zi, cand au plecat la vanatoare, au iNpuscat din greseala gradinarul. Au decis ulterior sa-l iNpaieze si sa-l aseze in gradina. Cand au inceput sa-l iNpinga catre locul ales, s-au iNpiedicat cu totii si au cazut peste el. Faptul ca nu s-a intaNplat nimic, a fost iNbucurator.
PoNpierii ascultau tulburati povestirile iNparatului rosu, cand a iMceput razboiul.


ce aberatii....!!!!

D.B. isi taie banana cu foarfeca..
How are you Click?, Fataa... in fine
Buna! Buna! Noapte buna! Vrei o guma?!
Dana, sa bagam niste suculet! Ia, ce scrie aici: "Cocorul SA NICO Z"

ma bufneste rasul uneori cand imi vin in minte gandurile astea dubioase, legate de oamenii din jurul meu..
un privitor sarcastic si glumet, ce apostrofeaza fetele celor pe langa care trece, mult prea des.
daca m-as gandi la un chip si as zice, iata adevarul sau uite ce privire sasie se iteste din ochii astuia, as fi un judecator poate prea crud?
as citi in stele cazatoare mersul lumii pe jos, prin orasul prafuit, cu tenisii scalciati si cu sireturile atarnand innegrite de mizerie...
as putea citi in stele mai vechi decat lumea noastra ca ne nastem si murim cam la fel de cateva ori pe an, pe secol, pe ora..

ahh, imi vine sa scriu toate aberatiile nespuse prin viu grai, doar ca cineva sa citeasca si sa se mire convulsiv, in timp ce cu degetul aratator al mainii drepte sa se scobeasca cuvios in nas..

scrie, scrie, nu mai sta, ai asteptat prea mult ca tocmai acum sa nu incepi. incepe un lucru ca sa ai ce sfarsi, ca doar asta mai inseamna ceva in vietile noastre...de parca adevarul vietii nu ar fi chiar asta: ca incepem lucruri ca sa avem ce sfarsi, ca d-aia ne nastem ca sa murim, totul find marcat cu "caci" si "ca sa"..
caci lucrurile astea au un scop sau mai bine nu..totul sa fie fara scop, fara sens..cerul sa fie jos, stelele in apa, marea in nori si oamenii deloc, ca ei atunci le-ar pune toate cum au fost....

laughs

today, I put Woody Allen's book "Mere Anarchy" between my legs....just in case...
and suddenly I became aware of the fact that is possible to leave it there and not remember where I put it..

ascultam de dimineata melodia celor de la polarkreis 18, "wir sind allein" si ma gandeam la versurile lor "you look into faces and wait for a sign" si la cum s-au legat toate lucrurile pana acum; ma gandeam la randurile pe care le-am scris atunci pe blog cand m-am intors de la aeroport, randurile despre singuratate, si apoi mai tarziu in seara am auzit pentru prima oara melodia asta la radio si la cat de singura m-am simtit si atunci si acum.....

goluri umplute de apa tulbure, salcie, amestecata cu mal, namol si mormoloci rapizi...sufletul cu golurile lui umplute cu apa de ploaie acida, in care pasul lor e urma de bocanc adanc apasat in pamant...sulfetul meu cu goluri umplute cu apa de izvor sfant din zi de sarbatoare nestiuta, negandita...e inima mea cu goluri umplute cu apa de la robinet maronie cu gust metalic de fier ruginit...sunt eu cu goluri umplute cu apa de cascada ce vine din munti cu varfu-n sus, inalti pana la nori si pana la soare....eu, cea cu goluri in care s-a strans apa din ochii celor ce plang etern cate-un regret....sunt mainile mele cu goluri in care zace apa plata de la pet-uri...e pieptul meu cu goluri in care apa fantanilor adanci si-ntunecate e rece si merge drept la inima in care goluri zac neumplute cu nimic....

Avea urme de pix pe fata si-mi debita baliverne despre tot felul de regi, faraoni, despre croatul Puulach care vroia sa cunoasca o alta viata in tinutul Migrai, tinutul de pe al noualea continent la sud, unde Soarele intra in pamant; despre marele rege Sah'mortu' si sotia sa sterila, Muu'fa, despre Minn'kid, Osahmortuu, Comendu, despre marele preot Antifa de pe muntele sacru Eppu Izaat, despre urliile amagitoare ascunse in faldurile noptii, despre smecherul Atchiuuat cu arcul sau de aur, despre asiaticul Taee'Gucii venit de pe taramul de jos, de sub ape si despre toate fiicele si fii, sclavii unei lumi vechi, demult apuse...Si ma uitam la fata ei, mai mult fascinata de liniile albastre decat de povestile ei, caci in fond, prin gemuletul ghiseului ieseau spre mine vorbe de imputerniciri, delegatii, faxuri, imposibilitatea de a-mi ridica coletul pentru ca adresa de pe aviz nu corespundea cu cea de pe buletin, si astfel legendele se infiripau iute in mintea mea deja iritata de parul ei slinos, de camasa cu dare de toate culorile, de rotunjirea gurii cand imi spunea ca nu-mi pot lua coletul...as fi vrut atunci sa-i indes in gura toate Ar-urile rosii si foile albe pentru recomandate...

totul imi pare dubios, privind lenes la darele lasate pe cer de nu stiu ce...
la fel se intampla si cu lacul, ce nu-l pot cuprinde in lumea mea de dincolo de cele sapte zari.
scaunul intors cu picioarele lui subtiri in sus, s-ar intoarce daca ar putea, daca cei trei nuferi albi crescuti dintr-ansul nu l-ar impiedica. e multa apa in jur, caci podeaua insetata urla dupa mai multa apa, si raul nu are ce face, intra pe fereastra larg deschisa catre cele sapte zari. intra si aduce cu el mult peste si broaste, si pe langa toate astea resturi vegetale, iarba, frunze, crengi, de parca ar incepe indata ora de lucru manual, unde profesoara il va invata sa faca din crengutele sfrijite casute lipile cu clei alb. pe foi mari albe se intinde cerneala neagra, in gauri adanci si blestemate, din care nu pot rasari nuferi, ci mai degraba fantome de lucruri moarte. apa ajunge pana sus, dar parca toti paianjenii si-ar fi strans calabalacul in panzele lor subtiri si s-au carat in alte lumi. nuferii albi trag scaunul in jos, desi ei se afla sus deasupra apei, iar scaunul se ineaca la fiecare inghititura din raul rece, tanar, ametitor. nuferii albi plutesc, ferestrele nu mai au decat sticla sparta, perdele sunt ude si atarna trist in jos, podeaua nu mai exista, iar eu sunt undeva intre podea, apa si tavan. cerul s-a pierdut inghitit de acei nuferi blestemati. scaunul prinde din zbor speranta si o azvarle catre tavan. daca apa va urca suficient de mult, nuferii vor fi zdrobiti...
imping apa cu pleoapele, cu buzele, ca pe un sarut nedorit, mai bine mi-as afunda fata in blestematii aceia de nuferi albi si ochii in picioarele scaunului si as lasa raul sa ma sugrume cu bratele lui reci, neinduratoare. dar eu plutesc fara voia mea, pe spate ca un peste mort cu burta-n sus. dar eu sunt vie, plutesc si ma uit in sus prin gaura din tavan si vad cerul manjit cu dare de nu stiu ce, si poate sus e libertate si nu mai cresc nuferi albi, dar si apa imi face bine, imi uda spatele si umple golurile. goluri umplute cu apa de rau, rece ca gheata, cu sufletul plutind in ochiuri de apa cristalina, invartindu-se in cerc spre adancul adancul pamantului....

"Spring, summer, fall, winter....and spring", Kim Ki-duk

catelul fidel ce alearga pe peronul vechi dupa stapanul ce pleaca departe...
se opreste o clipa, si-si linge botul pufos...trenul inca nu a pornit de-a binelea, se misca lent, in batjocura, in tragere de timp....

...

Titlul proiectului de diploma al lui Dumnezeu s-a numit "Isus"

Sah'mortu' si Muu'fa, cu progenitura lor atinsa de epilepsie si boala vacii nebune, Minn'kid.
Muu'sa, pe linie materna, sora Muu'f-ei.
Sah'mortu' se credea a fi devenit impotent, dar cu timpul s-a dovedit ca lipsa copiilor normali, era vina genetica a Muu'f-ei.
Era nevoie de un mostenitor. Minn'kid n-ar fi putut a-l succede la tron pe puternicul sau tata, Sah'mortu'. Boala ii alungase mintile intr-un ungher rece si intunecat. Cat era ziua de lunga, statea culcat cu fata spre cer, in mirificele gradini de portocali, de palmieri, de banani ale regatului. Seara, servitorii il duceau pe brate in dormitorul sau. Se intampla uneori, in unele nopti, ca Minn'kid sa se trezeasca, sa fie in stare sa mearga de unul singur si sa se mire la tot ce vedea in jur. Erau singurele lui momente de luciditate. Atunci alerga spre dormitorul partintilor sai, pentru a-i privi si pentru a plange boala ce-l macina. Atunci se apuca de scris, cu disperare, papirusuri intregi, pana la epuizare, apoi adormea intins pe dalele de marmura, cu capul pe ceea ce avea sa devina, dupa secole intregi, o opera de necontestat. In tremurul racoros al acestor dimineti, Sah'mortu' citea ceea ce mainile fiului sau au produs, pe timpul noptii. Pagini intregi, ce descriau starile si framantarile mintii bolnave.

va urma....

nu stiu daca sa scriu despre mine, iar. nu stiu daca maine soarele se va afla cuminte pe cer daca glasurile de copii se vor auzi batand mingea pe maidan stiu ca sangele imi curge prin vene si-mi rascoleste trupul si zambesc cand simt viata in inima mea. dar cui sa spun ca vine vara si ca am intinerit cu inca o viata? impletite in sfori groase, cumplit rasucite in carne, ranile-mi cheama sarea marii, ca sufletul sa urle de durerea usturimii...m-am trezit, durerea e placuta, excitanta, daca o poti cuprinde cu trupul, nu doar cu mintea..... what can I feel more?

lenea mare ma patrunde

si n-am unde ma ascunde....

ceaiul negru cu lapte

s-a intins cu repeziciune peste birou

peste genunchii mei

peste hartii

peste viata..

PROSTII!!

nimic nu e serios, iar eu sunt gata sa ma pun in fruntea unei revolutii!

eu, eu, eu.. mereu despre mine...m-am saturat sa scriu pentru ca nu are sens.

cine oare citeste?!



am plecat. in geanta mi-am luat o carte, foi goale si un creion.

am plecat in graba, caci altfel m-as fi putut razgandi.

n-am mai luat nimic, poate doar cateva amintiri. in locul in care merg nu-mi sunt de trebuinta.

ma voi pune pe scris, si voi scrie pana cand intr-o zi moartea ma va opri. pana atunci, in inima mea va curge doar nisip, nisipul alb al oricarei mari.

ahh! doamne, cate tampenii poate produce mintea mea neiubita.

esti o clipa copilul cu carlionti blonzi si rochita cusuta de mainile mamei
esti o clipa numai ochi albastri si zambet moale
o clipa doar strigi "mami!"
apoi glasurile lor te striga "mami!"
intorci capul si vezi in urma copilul blond
in fata nu-i nimic si ramai pe loc
scuturi piersicii in floare
si pasul il bati cu putere de se ridica praful
drumul iti impinge in sus talpa piciorului
nervos ca-l calci

caldura de vata roz pe bat
adieri sculptate din maini prea fine
verdele crud, putin amar
incheietura mainii pocneste intoarsa catre piept
timpul din crema de zahar ars, aluneca incet pe gatul proaspat sarutat
linistea jazz-ului din asternuturi de matase
lumanarile aprinse in culori si catarate pe teancuri de carti roase
te asteptam din varfurile picioarelor de ciocolata cu lapte
sa-mi musti buzele pline de faguri
laptele se scurge dintr-un nor plictisit
ma mangai cu pene de paun si-adorm in gand cu visuri de acadele
departe, o mare din portelan albastru se ciobeste in valuri cu margini albe, marinaresti
se stie ca vara vine din limba moale ce se lipeste de cerul gurii
nu numara orele de inghetata de vanilie, ci asteapta-le sa se topeasca incet in gura fierbinte
.....

asculta

flori de guma
baloane de sapun melancolic
saliva blajina
crize de dragoste
sageti inmuiate in suc de portocale
statui de ganduri
buze de zahar
ochi de bomboane sticloase, ferm colorate

Postări mai noi Postări mai vechi Pagina de pornire