sa scriu, sa scriu in galop
sa scot, sa scot ce-mi baga altii pe gat cu forta. sa scot putin cate putin; ceea ce inseamna diplomatie, a inchide ochii, dar nu in sensul mortii, ci in sensul acelor de ceasornic. pana la urma si un inec ar insemna ceva in toata povestea asta stramba imbibata in ata alba. sa scot lopata ce-mi raneste gatul, ma gandesc ca voi sapa intreaga gradina cu ea. scrisul ma ajuta, nu la gradinarit, ci la limpezit rufe. uite ca am uitat ca am pus ceva la spalat. sufletul meu, asemeni unei carpe imbibate cu detergent are nevoie de limpezire, in mai multe ape, de preferinta reci pentru trezire. a se calca apoi cu fierul incins pe oameni, sa se indrepte cutele naravase, sa ii putem purta, sa putem iesi cu ei in lume, ca asa cu mutrele alea ponosite si deloc simpatice.....nu prea facem treaba. oamenii reprezinta notiunea de zero si tind catre -1, -2, etc, -etc,
- sentimente, minus cu minus face plus si apoi iar minus, depinde daca e para (mar) sau nu cantitatea de minusuri. dar oricum si minusul asta are avantajul sau cam ciudat, adik un nr mare cu minus e mai mic decat un numar cu adevarat mic cu minus (ceva de genul -10 este mai mic decat -1). aiurea, nu? daca stai sa te gandesti ca cu cat esti mai umflat si mai barosan si mai ai si un minus in fata, cu atat esti mai aproape de ideea de "zero", de nulitate, esti mai mic si totusi indepartat de zero, lucru care chiar nu pica bine deloc, adica nici macar zero sa n-ai dreptul sa fii. asta e buna, si intinzi mainile cu disperare catre ovalul ala gol.
nu-i nimic, ma culc iar cu speranta in suflet ca pe timpul noptii voi visa ce nu traiesc de zi cu zi, feti frumosi si zgaiti, cai rapciugosi si masini scumpe la scara blocului si cate si mai cate balarii si balauri.....

0 Comments:

Post a Comment



Postare mai nouă Postare mai veche Pagina de pornire